in dungi de februarie

cuvinte masive se aduna cu gramada inlauntrul meu, al mintii si sufletului. in camera ascuna a inimii tin stranse frumoase cuvinte pentru Tati meu, Cavalerul meu, El Mangaietorul meu. sa caut , sa dezleg , sa alerg...frumusete se intinde de la o margine la alta a fiintei mele odata ingropate in uraciune. dar alegerea categorica m-a adus la o lumina pura si spun convinsa ca-L ador pe Suficientul meu Dumnezeu! aud, si simt si vad zilnic cum, oh ne indepartam de adevar si de curata cale, mintindu-ne parca eul propriu si vecinul de faculta sau de la coada de la curent parca! dar io nu pot ramane in urma, ascultand sunetul surd al cotidianului si al oamenilor dezamagiti unii, altii infometati. io vreau sa pasesc in Puterea Numelui Celui Prea Inalt care e in mine si traieste secunda de secunda in carapacea mea. ma doare sa observ unele, ma bucura sa observ altele. ma afund in Iubira frumoasa a Cavalerului meu, ma bucur de El, canta-mi inima de incantare la adresa Imparatului. ca sunt printesa. cenusiul e alb, nuanta inchis de gri e galben pur, cojile de chin sunt petale de orhidee. sa pasesc cu Isus-ul meu prin univers, e de vis! atat.