Inca un an. Inca o zi in care am primit mai multe sms-uri decat in mod normal.
Nu am habar de ce trebuie sa privesc aceasta zi cu ochi de sarbatoare. Se pare totusi ca cei din jurul meu nu au renuntat in a-mi tine treaza realitatea prin ale lor urari. In fine...
Anul trecut a fost ziua mea. Anul acesta a fost ziua mea. Este acea zi in care iesi la lumina din sacul amintirilor celor apropiati sau dragi sau indepartati ai tai. Este ziua in care meritele sunt ale cuvintelor de bine, ale aprecieriilor si ale multumirilor pe alocuri. E clar: tu esti cel vizat! Fie ca vrei, fie ca vor altii.
Nu conteaza nici in ce culori e armonizata ziua, nici daca este una perfecta sau din potriva, este una proasta. Este ziua ta.
Si asa ca, am avut si eu o zi a mea in care nu am facut nimic altceva decat sa mai adaug un centimetru varstei. Prea banal. ok. A trecut!
La fel ca o examinare la doctor, la fel ca un interviu important, la fel ca un mic dejun. Toate trec. Zilele trec.
Nu am feeling in exprimare; nu transmit emotie si frumusete, stiu. Doar litere imprastiate dintr-o inima care nu mai are stralucire ci doar sinceritatea stearpa si rece cu care intampina fiecare zi.
In conturul ratiunii, se naste din tacere intrebarea care imi confrunta trairea cu privire la ceea ce va urma. Daca imi doresc ceva, daca vointa lupta inca sa nu moara, daca pasesc totusi spre implinirea inimii.
Imi ramane sa-mi doresc ca auzul sa-mi fie fin si cu discernamant in ceea ce va urma sa decid sau sa implinesc. Privirea sa-mi fie cu ochii credintei, si nu calauzita de ochii circumstantelor care umbresc viitorul. Imi doresc ca mangaierea mea sa aduca alinare si caldura. Imi doresc ca deciziile sa-mi fie ferme si inradacinate mereu in adevar.
Rasul sa mi-l recapat iar zambetul sa-mi fie loial, asta imi doresc. Imi doresc ca atunci cand stau in picioare, sa tin capul sus si nu plecat.
Imi doresc sa castig doar acele lucruri care raman pentru vesnicie!
