de mult apus

Am participat de curand la o inmormantare. Nu-mi amintesc ce data era cu exactitate insa stiu ca se petrecea undeva in jurul zonei de sentimente si ganduri. Are de a face cu incercarea de a accepta brusc ceva super nou cu care fie ca vrei, fie ca ti-e familiar sau nu, va trebuii sa continui drumul undeva de mult inceput... S-au intiparit de asemenea trairi ale verbelor inevitabile precum: "a renunta", "a continua", "a suspina", a fi confuz", " a invata" si o sumedenie altele. Hm, tacere. Momentul cand nu se aud nimic decat batai de inima pe jumatate intreaga, tropaitul cuvintelor din creier ce greu se imprietenesc cu cele din sufletu-mi, momentul a aparut. Starea mi-a amortit tot intregul, m-a acaparat. Daca as fi stiut cat de benefica imi este aceasta putrezire si smulgere a ramasitelor amare din existenta mea, as fi fost de mii de ori mai priceputa in arta depasirii greului. A fost asa? Nu. Nici o farama din ceea ce pot exprima in scris tastand... E o alta evaluare si la fel, o alta simtire atunci cand te gasesti in nucleul conflictului interior, care se pare ca nu te va lasa biruitor. O, da! cat adevar presarat... Inmormantarea aduna suflete solidare aproape, care isi doresc indulcirea celui indurereat. Spre deosebire de acest tipar minimalizat al evenimentului greu apasator, la mine prezenta era usor de sesizat, eu cu mine si sufletul. Plus ca, parti din mine se frangeau. Au! Nu-i melancolie, tristete nefondata sau nascuta din lipsa de imaginatie; e chiar o traire din care se formeaza o alta perspectiva asupra a tot ceea ce experimentez. E partea mea de poveste, calatorie cu bilet pentru o persoana, clasa a2a. Fara o determinare anume in spatiu si timp, s-a intins inmormantarea pana dupa cele trei traditionale zile, s-a simtit stare de gri si parfum de fum dupa ce lumanarii mii au fost stinse. Frumusetea capatului e frumusetea inceputului, caci acolo unde a fost candva ceva, poate domnii acum proprietarul de drept pe nume, implinire vesnica. Un suflet debil ce respira cu greu, incercand sa treaca neobseervat in zone populate, acum sanatos alearga pe culmi si in statii aglomerate. Lasa-ma sa strig, sa cant, sa adorm privind luna mea si fara oprire sa adun iubire!