doua picaturi

joi seara.nu pot definii. nu vreau sa fie vorba de mine. fara reflectoare. in umbra, departe sa stau. ma intreb de ce cand gasesti un suflet care se deschide pentru tine, dupa o vreme te saturi si vrei mai mult, mai mult,tot mai mult de la acea persoana fara sa te multumesti cu ceea ce primesti, ceea ce ai deja langa tine. ma deranjeaza. mai mult, ma dispera. adica sa fi nesatul dupa vorbe de zahar, dupa sfaturi care sa-ti bucure urechea, dupa atentie necontenita si totusi cand obtii, spui ca nu e suficient, nu e cum vrei, e de proasta calitate. yach! de ce? de unde vin astfel de persoane, cum se formeaza? ce-i tine inca in viata? intrii in conturul trairilor unei persoane, te instalezi bine vreo ceva ani, peste 2 sigur, si dupa o noapte sifonata, te trezesti ca nu-l mai vrei, si-l alungi... picura din inima.picura din ochii celui ramas gol , in ceata si totusi fortat sa traiasca viata exact ca inainte. pentru ca nimeni nu se opreste sa-i asculte strigatul, sa-l intrebe daca inca e intreg si voios ca miercurea trecuta. e inutil sa ma mai intreb. e util sa fiu sprijin. e anonim si totusi atat de familiar si....oh, ce doare strigatul strivit! Inima fara viata, ce innoti in speranta inca, aminteste-ti ca ai valoare si vei gasi restaurare in Dragostea fara cusur, reala si curata.