perioada a inimii

am vrut de mult sa ma apuc de smirgheluit parerea mea despre starile inimii. a mea inima. si de ce nu, daca tot sunt aici sa articulez si vocile prietenelor mele cu privire la starea inimoasa a inimii. Sa incep prin a zugravii o forma de inima: e o inima perfect conturata, senina chiar, numai ca are o lipsa. undeva pe suprafata ei se afla o gaura, o forma de puzzle care ar completa-o intr-un mod ideal. poarta si un nume . deci exista. insa, poate o teama, o retinere face imposibila "cersirea" acelei parti de puzzle a inimii perfect conturata. parca o vrea sa vina ea spre inima din care apartine si, totusi nu e gandirea aceea superioara de a astepta ca bucata sa "sparga gheata". e doar dorinta aprinsa de a intregii inima cea perfect conturata. cu slaba putere inima striga catre bucatica. e sfioasa si extrem de doritoare sa o aiba inapoi.inapoi la ea. Sa continui prin a expune o alta forma de inima. se facea ca inima era de gheata. superba capodopera. cristal, lucind pretutindeni, tratand cu raceala indiferenta lumii si influentele raului. se petrecea cum ca, inima s-a cam inrosit la insistentele unei calduri ca de foc. o vreme buna a fost rosie de iubire. aprinsa, pastrandu-si inconfundabila forma, cea de inima de gheata. cand focul s-a departat, ea s-a topit, s-a scurs. inima acum in consistenta e inima dar nu mai are forma initiala. e o scurgere inghetata care se numeste inima( doar atata i-a ramas: numele) si care asteapta apropierea focului; singurul capabil s-o topeasca inapoi si sa-i redea forma, stare initiala, roseala, luciul, inconfundabila aparenta.Focul va veni, va veni. se pare ca inima simte o terna apropiere. O a treia inima, aia care e a mea si totusi care nu-mi apartine, a fost trecuta prin cateva stari pe care le voi creiona in urmatoarele constructii de fraze. Mi-am lasat inima in voia departatelor zgomote, naive promisiuni care ascundeau ceva ce beia mica nu a cunoscut pana atunci. nu realizam ca o las sa se duca. ca nu mai sunt eu cea care o conduce, cea care o cearta, cea care-i arata directia. mai necunoscut decat puteam intelege eu, era ghemul de sentimente ce ma ameteau, acaparau. astfel inima a cunosut o perioada "zurli'- inima se indeparta, iar eu nu o puteam opri, parca mai mult o impingeam intra-colo. O, sarind peste mii de etape si veri si ierni de neuitat si priviri si cantec, inima a descoperit un adevar asa, asa de amar. era perioada "parchetul"- eram asa jos incat mai jos nu se putea. pe parchet mi-era inima. si eu inca aveam pretentii de la ea sa bata. ce rea am fost! nu vedeam oare ca e pe parchet? nu, nu vedeam. eu simteam. profund cu sunet de lacrima si miros de zgarieturi fumurii. sufeream. caci nu mai aveam inima, si acum o vroiam inapoi. simteam gol, mare. asa ca vroiam parca sa strang un copac in brate ca sa-mi acopere gaura prea gaura. sa raman cu copacul in brate ca sa nu mi se vada goliciunea sufletului. Cand dupa ce wow, mi-am imbratisat inima dand drumul la copac caci, inima a venit acasa la chemarile mele insistente, asta dupa zile rand pe rand trecute, inima sa cunoasca o noua perioada, sa se afle chiar in ea, e starea de prezent. A indraznit sa se indeparteze incetisor din locul in care a ajuns si era in siguranta si a fost prinsa. sifonata. aruncata inapoi in bratele mele. "ia-o , mi-a zis, descurca-te acum cu ea." eu, incapabila de mine, o tin acum , o tin e adevarat, desfacuta din ghemul ce era cand l-am primit. ciudat cum o inima poate devenii un ghem. are forma de inima, plina de cute sifonate. Numesc aceasta stare "material sifonat". Mai stiu ca nu e un capat, si ca inima asa cum e, e a mea, acasa chiar daca e sifonata, asa de sifonata. Cu grija, peste mii de clipe, o groaza de activitati, enorme evenimente mondene si chiar infinite zambete de-ale mele, o va incredinta cuiva care va fi un" fier de calcat" de noua generatie care nu are aburi si totusi, ii va indrepta cutele in cel mai inedit-perfect mod, si nu o va arde nici macar putin. e perioada ce va sa vie. o astept cu rabdare si suspans si farmec in ochi si certitudine deplina. Credinta in Acela ce promite! Eu si inima stam cuminti in asteptare. Inimilor primele, le doresc privire neclintita in spre Cel ce faureste vise, Cel ce iubeste actiunea de a intregii! Va iubesc inimi in forme diferite si originale ce sunteti!