rambler's mile

a treia zi dupa ce cresc mare, ma marit!

vineri, 12 iunie 2009

stau.ma hranesc cu vorbe asa aromate spuse candva la nimereala. eu am fost nimerita cu ele. eu si inima mea. s-a ales prafu de ea. de ce minti? de ce cand eu nu pot sa te dispretuiesc ci pot doar sa repet in mintea mea imaginea ta? meriti indiferenta iar eu nu pot decat sa te am mereu.meriti coji iar eu te admir mai mult si mai mult. nu am voie, stiu. nu trebuie sa strigi la mine. pricep, dar nu cred ca stiu raspunsul azi si acum, pentru a-mi rezolva cu sufletul, saracul. de ce am auzit de la tine ceea ce am auzit? de ce nu mi-am astupat urechile? de ce nu te-am calcat mai tare pe picior? cu ce drept m-ai ales pe mine tinta cand aveai acasa dulce? stii ca am plans?

Un comentariu:

  1. S-a intamplat la mine ca nu am plans. M-a pus, de fapt, sa promit ca nu voi plange. Si nu am. Pentru ca de atunci totul s-a prefacut in frumos si tot ce a fost de plans pana atunci s-a transformat in motive dulci la gust.
    Si s-a intamplat inca o data ca tot nu am plans. De data a doua nu mi-a zis nimic. Dar tot ce era si cum era imi spunea ca nu trebuie sa plang si ca doar imi pare amar totul, dar nu este. Incep in perioada asta sa experimentez gustul acrisor al acestei patanii. Si ma mir sa vad ca imi si prieste si ma pot bucura de el :)
    Iti doresc si tie gusturi dulci si acrisoare. Orice e mai bun decat amar. Prietenusha mea virtuala. >:D<

    RăspundețiȘtergere