a rambler's mile

asa cum stau acum si ador o melodie destul de trista si totusi ah, cat de adevarata!, ce mi-a trecut prin cap e dulceata ideii de "iubire a celui pe care-l voi numi sot. Chiar acum, aici si totdeauna. Asta in ciuda faptului ca momentan nu stiu cine e, ce nume de familie poarta dupa el zilnic, ce leguma preferata are(sau nu, :P), cum bea cafeaua sau cat de des zambeste." Ce-mi veni?, m-as putea intreba. nu vad cat e ora? filozofie? discutie mult prea complicata cu mine insami in noapte cu luna plina? Nu are prea mare importanta; stiu doar ca nu-mi pot oprii gandurile asa cum nu pot oprii ploaia. Atunci, imi voi continua dulcea idee: eu si frumosul sot, pe care eu il respect si-l onorez inca de cand am descoperit ca asta e unul dintre scopurile mele. So, in inima il port, vesnic in rugaciune, si pace primesc cand stiu ca oriunde s-ar afla in univers, e protejat de Regele meu. Vreau sa reusesc sa-i fiu credincioasa in tot ceea ce indeplinesc, cuget, sa-mi masor vorbele si la sfarsit de zi sa-i pot spune senin: noapte buna al meu frumos! Daca ar stii italiana uite ce ar avea de citit: Volevo dirti che ti amo, volevo dirti che sei mio, che no ti cambio con nessuno.Volevo dirti sono qui...aspetare a te.Volevo dirti che ti amo. Pentru ca stiu ca inima mi-e intarita de Iubitul inimii mele, de Insusi Domnul. Sa gasesc vorbe demne de cinste si claritate in privire atunci cand pasesc in cotidian. Sa traiesc un vals de fericire si nimic sa nu-mi ingradeasca credinta ce-mi inunda fiinta. Am un iubit si el nu stie....inca!