rambler's mile

a treia zi dupa ce cresc mare, ma marit!

miercuri, 23 septembrie 2009

e bine. e asa de bine

sunt acasa. cat de bine e sa pot spune asta, gandi asta, si nu doar atat, multumindu-ma cu acest cuvant sublim ci, chiar gustandu-l litera cu litera. fie ca se scrie: acasa, home, casa, maison. e bine. e asa de bine. Sa dorm in patul meu mare, sa stau cu ai mei parinti, sa merg la robitza in brasov, sa pot admira Chipul Domnului meu de aici de la asa mare departare de vest, sa stau si iar sa stau, sa respir aer proaspat de munte, sa sorb din ceasca de cafea(3in1, mai exact) pregatita de tati dimineata, sa ies cu ama(cutu') la plimbare si sa pot zambii iar si iar, asta e chiar bine! e minunat. Sar ca mingea, ma invart ca un titirez si... shubii dubii duuu!

Un comentariu:

  1. e minunat, asa-i? sa fii acasa, din nou copil, departe de responsabilitatile si viata diferita ce o ai in orasul...in care se fauresc carierele, se fauresc profesionisti, se fauresc...oameni mari.

    o stiu si eu, care in curand o sa parasesc iarasi orasul natal, ca sa ma duc sa ma fac mare.om mare.

    enjoy your home-staying:)

    RăspundețiȘtergere