a rambler's mile

...se zice ca esti frumoasa. Ok, si? Ce ramane de facut? Pretutindeni te preseaza frumusetea. Ei si...ce faci cu frumusetea ta? Daca crezi ca o poti controla, manifesta, retusa, imbogatii, nu crede doar, actioneaza! Totusi, cu ochii mari deschisi innainteaza in frumusete si nu fi un ofertant nechibzuit. Nu arata mai mult decat e suficient. Nu etala ca pe o tava, sortimente de desert. Fi demna si dezvolta-ti stima care, numai tu o poti purta! Nu incerca sa imbraci stima altcuiva, nici pe departe gandul de tine sa te concentrezi pe o frumusete deja purtata. Crezi oare tu, si ele, ca daca arati totul, va fi apreciat la nesfarsit acest tot? Nu lasa misterul sa se imprastie. Daca se zice ca a amutit cavalerismul, se poate reinventa un nou mod de a afisa frumusetea. Te inconjoara si te captiveaza. Te inalta si te cheama de nenumarate ori. Te reprezinta sa fi frumoasa deci, radiaza cat poti mai bine. Nu confunda latura frumoasa a frumusetii cu egoul dornic arzand de priviri si replici. Frumusetea nu e o arma, nu e otrava, frumusetea dimpotriva, este o esenta datatoare de viata. Te tine in viata. O meriti doar in momentul cand o intretii si nu o arunci la orice colt de strada ingusta sau retrasa. Credem oare ca exista frumusete fara ca uratul sa fie existent? Ambele exista prin celalalt si sunt cu atat mai veritabile cu cat discrepanta se iveste la clipire de ochi. Uratul are si el rolul lui si totusi, permisa sa- mi fie opinia care admite ca uratul este, nu altceva decat un frumos decazut, neintretinut, vulgarizat sau pictat prea mult. Uratul este citch-ul frumosului. Sa vreau sa nu-mi amorteasca frumusetea si sa pot creste in uimire fara a devenii o umbra invechita a ceva ce a fost candva, e un convingator vals de ratiune si emotii.