acelsi gand de colectie

...pasesc in spre fenomene nevazute. Am vulnerabilitate in simtire si ma opresc, am ramas fara suflare in imposibilitatea de a iubi enorm. Enorm te iubesc. Intrebarea pentru mine va fi mereu: de ce acum si de ce mereu asa, si de ce ??? Cine va culege sentimente din vant, cine va confectiona figurine din iubire purtata in cufarul, sufletul meu? Oare am facut mai mult decat normalul, oare am actionat neadecvat cand ma refeream la tine? Poti vedea sau auzi ca am la fel nevoie sa te stiu bine ? Si culorile pe care le-ai numarat in fiinta-mi? Si fiecare rasuflare pe care eu o transformam in simfonie de adorare? Si lumea care era mai putin greu apasatoare pentru mine atunci cand iti descifram vocea? Si unde e acel loc de lume care ne-ar gazduii pe noi, stiind deja ca nu vreau sa te supar, ca vreau sa nu te mai las? Cine va fi martor de inima incendiata? Imi vrea trupul si cugetul o singura pelerina de protectie in vreme de furtuni si timp de pace! Negresit Cel ce deja imi este calauza, imi va satura sufletul insetat si incendiat, si la brat de om frumos ce esti. Asteptarea va face din mine ceea ce eu inca nu cunosc. Calatoresc, m-as opri dar nu imi este permis. Astept in tacere, si cuvinte randuite cu pricepere ma insotesc atunci cand incep a lacrima din adanc. Cel ce tine inima nu va fi intristat de mine caci nu voi permite acesta. Mangaiere de cer aduce in zbuciumul intens. Locul de adapost deja exista si de aceea te vreau cu mine, sa ma accepti ca sprijin de gand si la brat de om frumos ce esti. Apropo, unde esti?