prin ganduri aprinse

Stau si ma gandesc, ma mir, ma gandesc din nou. Oare inima ta este la fel de curata cum este inima mea fata de a ta? Asta e un fel de ipoteza sub semnul intrebarii. Tare as vrea sa stiu, chiar daca imi este imposibil. Undeva in mine ceva incepe sa curga: sunt lacrimi de copil prostut, frumos si iubitor. As vrea sa marturisesc cu vorbe, traire si fapte. As vrea sa imi ingadui sa ma exprim din inima, chiar daca nu voi mai avea coerenta, ma voi fastacii si palmele imi vor tremura de intense emotii. Aprinse emotii. Nu vreau sa ma crezi nebuna, caci ceea ce a cutreierat mintea a fost el, mereu. Eroul de inima il chem si , nu va putea fi niciodata poate, si eroul de stare vesnic iubind. Iubind a sa prezenta, culoare, indrazneala si culoare verde. Nu imi este ingaduit sa intreb despre iubire. Nu pot ajuta mai mult, chiar daca in prezent acesta e visul meu. Vreau sa vezi ceea ce vad cand te vad, vreau sa stii ca stiu despre ce-mi vorbesti, vreau sa stii ca nu e capat unde nu as prefera sa fiu atata timp cat nu esti departe. Izgonesc sentimentele si, reintru in costumul meu de ratiune, protectie si frig. De ce simt? De ce?