Nu e musai sa fie cum am apreciat. Nu pare a fi ceva cu indulgenta si, nu cred ca merit sa vorbesc despre ceea ce merit. Poate undeva in zona seculara nici nu exista termenul de "merit". Unde ma trezesc sa pretind o asemenea intrezarire in zorii mei dis de dimineata? Si, cum nu stiu a ma comporta, mai nou, ce-i drept, decid doar anapoda, scriu ce nu ar fi legal sa scriu, dau semne de disperare, ma fastacesc, nu stiu a-mi reprima bucuria. Sunt penibila. Asta imi striga o parte din mine. Da, lacrimile imi tin de urat si .... m-am cercetat: nu merit.
Vreau sa stiu cum sa ma indrept, vreau sa am calitate, sa nu mai fie nevoie sa fiu o plangacioasa si nici sa regret. De ce oare trebuie sa invat sa inlocuiesc oameni in viata mea? Sunt asa limitata in conditia mea si tind sa limitez tot ce intalnesc. Vreau noi orizonturi, vreau sa mi-i se preschimbe gandul si sa fie tot mai alb si alb. Peste noapte se sting lumini, apun sori si inima se odihneste. Fie in pace si susur bland, fie cutremurata de nelinisti. Am omorat oare tot ce era demn din lumea mea?
Te chem Dumnezeu peste viata mea cu tot cu zapaceala mea, nelinistea mea, greseli si naivitate! Acopera-mi pacatul caci iertare-Ti cer in dar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu