Cum se frange fiecare parte de sine, de mine, din mine spre vaii sparte......Cuvintele nu mai ajung sa salveze, privirile nici atat, iar chipurile se despart pe veci. In zadar frumuseti mici si speranta infantila la margine de iunie... Prin parti impanzite de necunoscut simt ca va simtii dorul de a fi tinut de mana. Nu am fost creata pentru a spune: Ia-ma cu tine!
Nu voi stii a pasii in zambet ce te face sa iti adori inima de o mie de ori....
Coplesita fiind, dezgolita de curaj, prea mica pentru a fi mare suflet ,...adapost caut in Bratele Tale. Tu ti la ceea ce ai asezat in mine si, chiar daca acum focul nu creste, Dragostea Ta nu inceteaza sa existe. In jurul meu parca nu mai suport sa fiu. Ma gasesc in aceleasi decizii cu final de azur bolnavicios. Lupt pentru a veghea asupra sufletului meu, ca sa Te iubesc, Domnul meu!
Cand nu reusesc sa fiu ceea ce imi cere Inima Ta, totusi Tu vezi cele mai bune parti din mine. Asta e ne mai vazut, ne mai intalnit, ne mai auzit.Tu esti Cel care nu se retrage din batalie, ci continui restaurarea ei, a Biancai. Slavit declar sa fi, Domn!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu