cand esti aproape

Peste puteri imi este sa masor valoarea timpului. Cred ca din teama de a nu risipii file din vremea care imi este oferita, ma dedau la ganduri grele. Tendinta de a ma ingrijora, de fapt, chiar ingrijorarea in sine, ma impinge spre o distanta de cer. Nu imi doresc tensiune si spatiere intre PreaInaltul Stapan de stele si Preaiubita mea fiinta. E ca si cum as apropia eu timpul si as sculpta idei de liniste si odihna, pentru ca le iubesc.

Stand in liniste deplina, aducand cerul acasa. Insa, trebuie sa invat cum sa ma relaxez. Cu mult mai mult, trebuie sa-mi deschid bratele inimii sa primesc relaxarea de cer, ca magic har.

Nescrise imi raman intentiile grafice din ganduri culese, prefacute in cutiute cu mii de sertarase, minutios separate.

Se duce vorba cum ca frumusetea se poate auzi din departare, asa cum si muzica se citeste rand pe rand in sfera proprie a lumii mele. E ceva perfect de maiestuos in lumea mea, referindu-ma la Prezenta de Dumnezeu care ma face sa fiu ceea ce sunt. Pentru ca doar cu ajutorul Sau, eu devin pe zi ce trece, ceea ce sunt menita sa fiu. De aceea, inainte sa te intrebi, iti raspund ca ma aranjez altfel, sunt un fel de mica pacoste prin firea-mi diferita. In mii de culori si valuri imi sunt pictati ochii care privesc cerul mereu albastru, chiar si in ciuda sa, cand e de un gri de necuprins.

Sa dau tot ce pot pentru a fi de pret pentru Regele din, si de langa inima mea!