Pentru ca mereu trebuie sa am in vedere ca nu eu am in cea mai mare parte favoarea de a decide. Unii sunt foarte dezghetati si considera ca e meritul lor de a intervenii in zona mea decizionala. Pentru ca mereu voi avea de a face cu oamenii, m-am decis mai bine sa-i iubesc decat sa incerc sa scap de a lor prezenta. Prezenta asa de nedorita si afumata uneori. Mai mereu. Vreau abilitatea de a accepta, a iubi, a intelege si a fi un suflet viu dansand in renuntarea eu-lui. Sa permit ca Cealalta realitate sa ma absoarbe din cap pana-n picioare si sa ma transforne in negresitul Sau chip bland. Si unde mai pun ca, am de dus lupte interne si lupte de tot soiul externe, iar eu chiar imi doresc sa raspund in favoarea dragostei. Provocator!?
Vino si adu-mi te rog izbanda Ta, Dumnezeul meu. Voia Ta, si nu a mea sa se implineasca in atmosfera sufletului meu.
E cu bataie lunga ideea de a fi pe plac Regelui si stiu ca nu e senin cerul in fiecare zi. Dar ce conteaza cel mai mult este ca am fost eliberata prin dragostea Sa, si nimic nu imi schimba acum identitatea si nu imi poate ingradi libertatea duhului vesel.
Chiar daca viata este asa cu este, vine atunci cand deschizi ochii, cand iti plang ochii, cand rad ei, cand nu esti pregatit, sau poate atunci cand esti pe val de vis, totusi, ce ramane statornic este Dumnezeu.
Cineva se intreba de ce existam. Raspunsul cuiva a fost: Dumnezeu.
El sa se faca vizibil si tangibil in mine, eu zic. Tot ce mi-a ramas e sufletul care e desprins din inima de cer!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu