scrieri...

Fiind mult mai usor sa redactezi o carte decat sa redactezi o viata, presupun ca nu exista un chenar pe care l-as putea umple, o lista cu subpuncte a caror aplicabilitate m-ar transporta usor, calator in viata. Pentu ca se aud sunete a experientelor de mult trecute, pentru ca incercand sa repet un tratament din diminetiile de atunci, in serile de acum nu gasesc piesa potrivita, alunec in confuzie cenusie. Ma lasa asa, fara raspuns la intrebare, fara clarificare a nevoii de moment. Nu e mereu ca atunci, oricat mi-as dori. Si nu mai pot imita ce am trait, am visat sau am tinut in mana mea, mica mea mana. Inaintez, dusa de mana, Aceiasi Mana ca la inceput, dar invatand mereu ca nu pot privii in trecut pentru a cauta imitare. Am doar increderea ca sustinator in drumetie, file de carte cu gust proaspat, si cuvinte de sprijin ale celor sinceri. Asa cum un calator se sprijina de monumente ridicate la margine de drum pentru a gasi odihna sau a respira usurat, tot asa ma gasesc agatandu-ma de graiul celor ce au scris in trecut, de graiul mamei si a tatalui meu, de adorarea si admiratia fratelui meu. Ma stiu cu o forma marunta de exprimare a dragostei mele fata de Rege,da, aceasta sunt dar nu voi incerca niciodata sa-mi denaturez imaginea in fata Dumnezeului meu. Mainile harului se vor inchide in momentul in care falsul perfectionism ma cucereste, asta stiu! Nu imi permit luxul de a inainta in aceasta viata considerandu-ma o neprihanita, uitand adevarata mea natura. Stiu ca perfectionismul nu are de a face cu sfintenia, nu sunt cuvinte sinonime, si de aceea privesc tinta la Cel ce ma va desavarsi in sfintenie, cautand astfel nu perfectiunea naturii mele ci, Fata dulce a Tatalui. Incep cu EL, dar de multe ori imi las 'ochii' sa hoinareasca pe margini, iar aceasta nu se aseamana deloc cu perfectiunea. Nu, dar recunoscand greseala si umanul din mine, ma pregatesc pentru a sta din nou pe picioare, dorind iertare si inaintare. Asa ma pregatesc pentru sfintenia de inima si trup. Sunt acceptata de Acela care conteaza cel mai mult, fara a castiga pentru El un concurs, fara a detine o personalitate magnetica, fara a purta zilnic papion sau a contopii prin noblete. Da, sunt acceptata de El, Regele meu. Sunt acceptata. Am last trecutul pentru a fi transformat in margaritare, prezentul il traiesc ca pe un dar si, ca intr-un film, ma las captivata, cuprinsa, dusa de interventia Celui ce da semnificatie tuturor secventelor. Iar viitorul deja e in Mana Sa. El stie ca eu stiu ca El stie mai bine. Isus este centrul credintei mele. Depun efortul constient de a-mi mentine concentrarea atentiei asupra Lui. Daca zabovesc pe margini, privind la intrebarile fara raspuns, la enigme sau probleme de gen, totul devine neclar, din cele pe care le-am trait am invatat aceasta. Dar, tot experienta m-a educat ca atunci cand privesc la Isus, totul totului meu tot devine clar! Se aplica ca o manusa cuvintele pretiosului scriitor C.S.Lewis : "Ceea ce este concret dar imaterial poate fi pastrat in vedere doar printr-un efort solicitat." Astfel ma adun si imi spun ca Dumnezeu nu ramane la periferie ca un subpunct pe lista mea ci este chiar centrul tuturor activitatiilor din zi. Raportez cu un grad mare de interes fiecare alegere, nu pentru a-L intrista pe Rege, ci pentu a-L face bucuros! M-a impresionat remarca lui Thomas Merton care spunea ca " a ne aminti de Dumnezeu, lucru despre care cantam in Psalmi,inseamna pur si simplu sa redescoperim, cu o adanca remuscare a inimii, faptul ca Dumnezeu Isi aminteste de noi." Doamne, prin taria si Duhul Tau cel bland ajuta-ma sa nu fiu un crestin ocazional!