care este fundatia?

Constructii. Arhitecti. Viata. Punct de cotitura.

Traim pentru a construi. Ne construim propria viata. Intregul nostru univers, mediu si climat subiectiv este construit fara doar si poate de alegerile ferme si succesive pe care le facem.

Consider ca pentru a ne putea orienta, pentru a ne dezvolta in toata plinatatea, pentru a creste si a putea impartasii mai departe din noi, avem nevoie de modele. Mai mult de atat, avem nevoie de sursa unei invataturi, de eroi ai valorilor, de parinti, de repere statornice si vrednice de urmat. In modul cel mai direct vor exista chiar persoane la care vom privii. Dar in cazul in care insasi persoanele ne lipsesc, inevitabil vom fi educati de ceea ce intampinam, observam, experimentam.

Daca intalnim modele a unor vieti traite autentic, entuziaste, curajoase, reale, atunci vom descoperi in noi acea tanjire de a ne insusi pulsul vietii care ne-a acaparat. Vom dezvolta abilitati care ne vor propulsa inspre acolo. Facand ceea ce persoana model a facut si face, bineinteles in mod propriu si unicat, speram ca vom reusi a avea viata perfecta care ne-a fost prezentata. Perfecta in ochii nostri, diferit pentru fiecare, natural incercand sa devenim noi insine.

Ei bine, aceasta cautare a semnificatiei, a unui tipar autentic si vrednic de urmat, pentru mine s-a definit ca fiind acel inel cu diamant pe care nu credeam ca-l voi mai intalni. De ce spun asta? Deoarece in cautarea noastra fatisa sau nu de a deveni cineva, de a urma un exemplu a unei vieti datatoare de viata, in incercarile noastre de a ne descoperi, de a iesi la suprafata, nu multi sunt cei care ajung victoriosi. Nu multi descopera sensul vietii prin urmarea cuiva vrednic de urmat. Ba mai mult, cei multi sunt cei care inainteaza prin propriile experiente, fara sursa de inspiratie, fara cineva care sa le fi fost predecesor, fara un model sigur de urmat. Se scufunda, se afunda, se lupta, se chinuie, cu alte cuvinte incearca sa traiasca.

Nu este o conditie sau o regula pe care o impun, o idee prosteasca care sustine ca fara un model de urmat nu exista viata realizata. Totusi, este un gand care ma face sa cred ca procedand astfel, ne va fi mult mai usor! Si da, eu mi-am intalnit modelul.

Am intalnit acea Persoana care a fost in totalitate om, a suferit, s-a bucurat, a cunoscut ispita si totusi nu a fost biruit, a plans, a avut aceleasi nevoi care imi sunt si mie astazi familiare. Si s-a ridicat deasupra incercarilor, e victorios, e vrednic de urmat, e inelul meu cu diamant!

Invatatura Sa este atat de rezonabila. Cat a trait pe pamant, tot ceea ce El invata se armoniza perfect cu trairea Sa si cu natura lucrurilor. Ucenicii Sai de pe atunci, (caci a avut si atunci ucenici) nici nu puteau sa-si imagineze ca o astfel de viata este posibila. Totusi, El le-a spus ca daca se vor increde in ceea ce El ii invata, daca se vor increde deplin in El, atunci si ei vor putea avea o viata identica cu a Sa. Intr-o zi vor fi capabili sa traiasca o astfel de viata.

Ce poate fi mai minunat decat sa obtii acel ceva la care cu toata inima tanjesti? Nu cunosc o mai mare implinire.

Asa ca, daca vreau sa traiesc din plin experienta iubirii lui Isus, trebuie sa primesc unul dintre darurile cele mai importante pe care mi le ofera - Invatatura Lui. Trebuie sa-L invit pe Isus ca Invatator personal. Trebuie sa am incredere in faptul ca are dreptate - in toate privintele. Si astfel, cand nu sunt de acord cu El, ori gresesc eu, ori nu inteleg inca ceea ce vrea sa spuna. Trebuie sa-I permit lui Isus sa ma invete cum sa traiesc. Pentru ca vreau o viata ca a Lui. Pentru ca mi-a dovedit ca se merita sa traiesc ca El. De ce sa refuz un bine? De ce sa ma impotrivesc unei dovezi a unei existente pline de semnificatie si frumos?

Acum incep sa construiesc. Am revenit in domeniul constructiilor. Asemenea unor oameni care construiesc case, eu imi construiesc caracterul.

Am in vedere faptul ca atunci cand cineva vrea sa construiasca incepe cu fundatia, cea care va determina stabilitatea in timp a cladirii. Fiecare casa, va fi supusa unui test pentru a dovedi daca aceasta a fost construita in mod intelept, sau intr-un mod nechibzuit. Fundatia ar putea fi pe stanca sau, la polul opus, pe un teren nisipos. Testul este identic pentru oricare dintre case: furtuna. Ori va ramane in picioare, ori se va darama.

Cu totii suntem constructori de case, iar in cazul nostru, casa reprezinta caracterul sau sufletul, iar fundatia este reprezentata foarte bine de alegerile noastre.

Treptat casa se formeaza: orice angajament pe care ni-l asumam, fiecare prietenie pe care o initiem, oricare din promisiuni pe care le onoram sau le incalcam, talentele pe care le cultivam sau le neglijam, pretentii sau bunavointa, acte de caritate sau impietrirea inimii, toate acestea devin parte din casa noastra.

Tu iti construiesti viata. Eu imi construiesc viata.

Furtunile vor pune la incercare rezistenta casei. Si furtunile nu vor fi putine. Nu putem traii cu iluzia gandului ca putem trece prin viata fara a fi atinsi de nimic. Nu stim ce se va intampla pana la final. Este suficient sa stim ca vor fi furtuni. Necazuri azi, necazuri maine.

Diferenta si distinctia o face atitudinea din spatele actiunilor in fata adversitatiilor, diferenta se traseaza atunci cand ne asumam responsabilitatea si actionam in conformitate.

Nu pot nici sa neglijez invataturile lui Isus cu privire la modul in care stau lucrurile, si in acelasi timp sa ma astept ca totul sa fie bine.Exista un risc asumat atunci cand imi incredintez intreaga viata Lui si exista o incredere necontenita in puterea si hotararile Sale pentru viata mea. Bine ar fi sa stiu ca El oricum imi vrea binele mai mult decat eu pot crede sau intelege vreodata.

Si inca construim. Fiecare din noi.

Sunt adevaruri care ne definesc, sunt momente de cotitura care ne impulsioneaza spre nou si exista si o zi in care constructia isi va dovedi adevarata valoare. Exista acea zi a examinarii care va face ca realitatea sa-si arate fata. Potrivit ar fi sa ne pregatim pentru aceasta si sa nu ne lasam in voia sortii, in bataia vantului .

Concluzia evidenta i-a forma urmatoarelor intrebari: pe ce iti construiesti viata?, cu ce materiale?, care este temelia? si, in cine iti pui increderea in ultima instanta? Doua lucruri sunt prea clare in mintea mea: primul este ca moartea are un simt extraordinar al orientarii, in zadar incerci sa te ascunzi, iar cel din urma se refera la casa zidita pe stanca, care va sta in picioare. Pentru totdeauna!