Nepermis imi este sa imi concentrez energia spre iubire interzisa si totusi, aflandu-ma intr-o faza intimidata de sentimentele ce au navalit inncecand ratiunea, imi permit sa-mi croiesc fir narativ inclestat de pasiune. Aoleuuu... ce necugetare! Candva mi-am promis ca nu-mi voi instraina inima si nu ma voi apropia de nimic fumegand a iubire pasagera. Caci stiu ca nici azi nici maine nu mai pot fi ale mele si mereu parcurg schimbare si cutremur. De ce simt? de ce trebeuie sa ma prefac? oare, ma prefac? De ce trebuie sa inlocuiesc dulcele zahar cu un inducitor? Mereu trebuie sa luam hotarari, altfel cineva o va face in locul nostru. De ce facem pasi si nu stationam cand voim, fie pe un peron pustiit fie intr-o cafenea prafuita? Sa fiu un cantec, sa ma sting in propria-mi stare, sa nu renunt si sa cresc mare, asta am invatat si inca nu am absolvit...; Ma surprinde gandul cum ca as putea insista acolo unde nu e cazul, ma simt prea evidenta in gesturi uneori si totusi prea tacuta alteori. nu am cum sa actionez cand instructajul e incomplet. Unde esti ca sa-mi iscalesti inca o data ceea ce in taina incerc sa decodez? Imi vei raspunde oare vreodata???
draga mea mica, sentimentele ce au navalit inauntru, vor navali si inapoi. daca au fost doar sentimente. tot ce poti sa faci e sa astepti cuminte ca asta sa se intample. si sa nu te lasi coplesita de ele, desi simti ca ele fac asta. ramai tu, cea care esti, a nimanui deocamdata si totusi, a Celui mai Frumos. capu' sus si crede, doar crede. Iti dedic Voltaj- Crede. si o imbratisare de ziua asta in care Il sarbatorim in mod festiv pe Cel caruia Ii apartinem >:D<
RăspundețiȘtergere