
Ea e mica… el o vede si o iubeste. In jur un lant cristalin de iluzii fumegande se rupe. Tacerea e taioasa, iar glasul ei abia se mai aude. Vede in el o fiinta minunata ce merita orice sacrificiu, dar prefera sa se indeparteze de tarmul visarii.
- o va ierta… e un om bun.-
El va ramane pe loc, iar ea va aluneca usor-usor spre profunzimea sentimentelor proaspat rasarite in inima ei. Vrea sa ii ofere ceva frumos lui, dar stie ca frumosul are margini. sa fie pregatita, de asta are ea nevoie.
-o va astepta?-
Edificator la tot ce ia nastere intre ei doi constituie liantul alb, transparent, pur aproape perfect realizat pe foi netede, ea nu incearca sa insiste, iar el nu-i poate demonstra nimic.
- fulgii albi de zapada si frigul de afara, gandurile ei si intelegerea lui, ignoranta lor intr-un final si visarea.. sunt doar ganduri facute praf.-
ps: am rupt-o de undeva in mare parte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu