A.B

e un timp minunat cum de mult nu au mai intalnit ochii albastrii… Cand am pasit in ziua de 19 a lunii februarie era asa dimineata, incat multe din simturile noastre ne reprosau trezirea. Ca sa fie de vis si aventura curata, asa tanjeam amandoua, asta sincer. Am coborat mai intai in sibiu, ca mai apoi sa gazduim alte doua trenuri ce urmau sa ne primeasca cum se cuvine. Sa ma pastrez cu idea proaspata in sibiu caci, am de impartiasit. E grozav. Am trait senzatii luminate de un soare ospitalier. El urma sa stea pe umarul nostru in calatoria inceputa. Asa a fost, nu ne-a abanonat! Admiratie si noutate pot strecura intre pasii domoli care au simtit pamanturi noi, aer ne mai inspirat, voci ne mai auzite , preturi ne mai citite. Sa aduc pe scena ceea ce ne-a bucurat azi, pentru a daruii poate mai departe bucurie, si pentru a o imbutelia si pastra vesnic proaspata! Am mai vazut cladiri, am mai intalnit istoric, am mai strabatut strazi pavate, am mai patruns in inima oraselor dar, nu am mai vazut cladiri ca ale sibiului, istoric si strazi pavate intr-o inima de oras , oras capodopera sibiu. Urcand scari late si de un gri prea rece, am intalnit inscriptia anului 1686 care se traduce ca fiind anul cand zidul care despartea partea orasului vechi de cel nou, a fost transformat in pulbere, facand posibila libera comunicare intre cele doua extremitati. Va povesetsc din locul care poarta denumirea de “piata a aurarilor”. Fiindca se pastreaza o atmosfera constanta de medieval, porti gigante, locusoare ingustate amortite de mirosuri grele, zavoare, caramizi si ferestre ce au ramas martore celor de mult uitati, amandoua fetele am despicat discutii mari, doritoare de a ne inalta in vis de cetate! Privirile au fost incantate de stiluri baroc cred, dar am si denumiri de cladiri care ne-au devenit personaje de poveste. Amintesc de “muzeul national Bruckenthal”, “biserica parohiala romano-catolica” din nu mai stiu ce secol, restaurante si baruri precum: “orphee”, si…altele. Daca ma intrebati daca stilul a fost pastrat in tocmai, am pregatit un raspuns afirmativ. E asa placut acolo! Se doreste sa se ramana acolo. Ea a cerut orasului sa o primeasca, sa o marite, sa o accepte intre ale sale ziduri care condenseaza cu pasiune, istorie, minunatie si candoarea linistei. Eu raman cu un gust dulce, suras adolescentin, incantare in privire. Nici rece nici cald. Fara intentii de dezamagire, fara greutate in suflete, cu prietenie de zile mari, cu umor si credinta , cu asa multa multumire am cautat nimic deosebit ,in perimetrul restrans al centrului capitalei culturale, SIBIU. Am primit mai mult decat asteptarea noastra a plantat in noi curiosul...