pasaport de suflet

De mii de ori cuvintele imi par doar cuvinte. Alteori ordinea lor prea stricta ma supara. Dar alteori, nu ma pot abtine sa nu ador cuvintele, ele, scrisele. Devin pentru mine ceva unic si personal. Eu devin centrul cuvintelor de pret pe care le-am consumat cu suflarea aproape off. In vreme scurta, printre mii de file pe care le-am rasfoit de dragul cercetarii, am inceput sa gust din cunoastere. Mereu noua, mereu datatoare de viata. Si credinta s-a aprofundat si inima s-a echipat, si privirea ramane atintita spre Autorul desavarsirii. Nu imi voi permite sa ma aseman acelor suflete timide care nu cunosc nici infrangere, nici triumf! Imi voi aprofunda credinta prin greu, si prin rezistenta, voi creste mare, voi sta in varful organigramei. Nu ma multumesc cu abandonul, cea mai plauzibila solutie, cea mai usoara cale de resemnare. In mine va domni o vointa care nu se multumeste cu starea de fapt si care alearga sa atinga supremul potential ceresc. Nimic nu impiedica inima sa fie voinica si cugetul sa flamanzeasca dupa neprihanire. Dovada mea este credinta. Ce imi este suficient si oxigen permanent, este insasi ea, credinta. Sa vreau un tipar de viata al abandonului?!- nici gand! Oriunde m-as afla, nu voi pleca cu usurinta. Extind fiinta-mi tocmai atunci cand in imprejurimi nefaste , calc peste renuntare! Port cu mine Cerul, chiar si in vise, bucataria cu deserturi, colidoare si pe umeri statornici ma sprijinesc. Doamne," pentru tot ce a fost, MULTUMES!, pentru tot ce va fi , DA! "