pasiune si desert

Propria mea poveste este formata din unele parti pe care le detest, altele pe care le regret: bolile si alergiile, oportunitati pierdute, ploi de inima, dezamagire in urma alegerilor facute, relatii rupte, saracie si cutremur. Cred ca Dumnezeu poate rascumpara imaginea globala a vietii mele in asa fel incat aceste elemente sa devina " instrumentul involuntar al manifestarii harului". Dumnezeul meu, asemenea unui artist care intrebuinteaza un defect, care prelucreaza o sculptura pentru a-i conferii o trasatura mai frumoasa, se va folosii de tot ceea ce e neadecvat in mine. Nu ma va scutii de acele 'morti partiale' precum: vise, parti din personalitate, randuieli ale inimii, dorinte aprigi, si nici chiar de moartea finala. El le transfigureaza, integrandu-le intr-un plan mai bun, net superior gandirii umane. Partea mea este oglindita in dedicarea sincera, incerderea totala in El, si daruirea iubirii mele exact asa cum stiu. Atat imperfectiunile involuntare cat si defectele deliberate sunt supuse acelei transformari, asta doar atunci cand se produce cainta in interiorul meu. Am inteles ca nu totul se purifica si se transforma in ceva mai bun atunci cand Il cauti pe Dumnezeu, dar totul, absolut totul, are potentialul de a devenii bun. Un chip, un suras, o inima de carne, mii de strigate, o minte in permanenta innoire, tot ceea ce m-a format pentru a devenii o unitate tematica, absolut tot ceea ce sunt este din El, prin El si pentru El. Dubii nu exista!