Ceva am inteles ca fiind reprezentativ pentru mine si Dumnezeul meu. Pentru relatia mea ca faptura imperfecta si mereu in freamat cu un Dumnezeu nelimitat, desavarsit in totul. Pana acum legatura s-a cladit pe mari si mici experiente, realitati cu doruri de nedescris pentru un caracter sfant. Atunci si acum, mai mult si mai mult ca in alte vremuri...
Am atarnat de ganduri care nu mi-au apartinut, am gustat din bucuria deplina, m-am aruncat inainte cu o credinta care parea asa vrednica si tare, m-am rostogolit inapoi cu descurajare in ochi, am strivit un suflet prea mic si neformat, am strigat si am ramas doar eu si nimic altcineva in zare. Am avut onoarea sa ma las imbratisata de Acela care este unic Rege, am dansat de incantare si de multe ori la rand am acceptat circumstantele amare ca fiind imperios necesare pentru formarea mea.
Crescand in bataia inimii Lui, condusi pasii fiindu-mi de Marele Conducator, umar langa umarul Sau uneori, si de foarte departe alteori, (caci imi era imposibil sa-L simt aproape), asa am ajuns sa inteleg starea de acum si legatura de prietenie adanca dintre mine si El.
In timp ce eu traiesc viata rand pe rand, avand la dispozitie intelegerea minimala a vietii, ca un fir de nisip dezorganizat, Dumnezeu imi cunoaste istoria si o vede ca pe un intreg. Aceasta Il face de multe ori Sa fie rezervat in a intervenii, chiar daca eu tanjesc cu un dor imens ca El sa o faca. Mi-a demonstrat de multe ori ca are in caracterul Sau acea stapanire de Sine pe care eu nu am inteles-o. Poate am si considerat-o ca fiind nedreptate din partea Sa, dar care in final s-a dovedit doar un cadou maret venit direct din partea Sa.
De fapt, vreau sa spun ca sunt convinsa de ceea ce stiu pana acum despre noi, si anume ca, El are o perspectiva completa atat asupra lumii vazute cat si asupra celei ascunse de mine, in timp ce eu percep putin cate putin. E imposibil sa vad ca si El, sa inteleg deplin misterele Sale, e imposibil sa-L vad fata-n fata si sa nu mor.
Consider un mare har faptul ca Dumnezeu este spirit, deoarece o fiinta materiala infinita, ar umple tot spatiul, fara sa lase loc pentru altcineva.
Am remarcat in timp, ca fiind neconstrans de un trup, Dumnezeu poate fi in toate locurile in acelasi timp. Realitatea nu poate fi negata sau stearsa de nimeni, iar ceea ce am, va dainuii mereu in adancul cel mai adanc al fiintei mele. Adevarurile pe care le pastrez cu grija, si viata aceasta ca o comoara, nu vor putea fi furate nicicand.
Si raportarea mea la El, ridicandu-mi privirea catre cer, si dorinta prea accentuata de a-L cunoaste mi-au deschis ratiunea pentru a recunoaste diferenta intre profilul personalitatii noastre, a amandurora.
Aceiasi bariera care ma tine pe mine departe de Dumnezeu, Il tine si pe El departe de mine. De fiecare data cand doreste sa se manifeste in lumea mea, El trebuie sa manifeste limitari. Am convingerea ca El coboara la nivelul meu pentru a ma putea aborda intr-un mod accesibil mie, El codescinde la punctul meu de vedere. Chiar suntem foarte diferiti. Dar aceasta nu m-a impins inapoi ci, m-a impulsionat inainte pentru a vrea si mai mult sa-I cunosc laturile asa ascunse de noi oamenii. Am dobandit ceea ce se numeste "renuntarea la sine" prin exercitiu aproape zilnic. Am satisfactia intelegerii unor aspecte pe care cu timp in urma le acceptam ca imposibilitati sau confuzii.
Identitatea mea s-a cladit pe Identitatea Sa. Am primit din El atunci cand am invatat ca Persoana Sa are o Voie buna, placuta si desavarsita, chiar daca pentru mine nimic din ceea ce se petrece nu face sens. Chiar daca nu inteleg nici o farama din realitatile vietii mele, ma incredintez in deciziile Lui pentu mine, stiind ca Dumnezeu stie mult mai bine sa conduca lumea decat mine. Totul cu o dragoste uriasa si de dragul meu, pentru binele meu vesnic.
Interventia Sa ca medic in viata mea mi-a marcat existenta. Ceea ce eu am perceput ca un miracol, pentru Dumnezeu a fost doar o adaptare, o limitare a Sa pentru ca eu sa-L accept cu ratiunea si sa-L pot recunoaste ca medic. Pe scurt, Dumnezeu trebuie sa decida ritmul comunicarii, pentru ca eu sa-L cunosc atunci cand doreste El sa se reveleze.
Inegalitatea existenta intre mine si Dumnezeu demonstreaza ca multe lucruri vor ramane inconjurate de mister. Dumnezeu ma poate cunoaste pe deplin, dar eu nu pot sa-L cunosc in totalitate. Eu Ii sunt recunoscatoare pentru ezitarea Sa divina de a interveni mai des. Am inteles ca El este un Dumnezeu de aproapre, dar este si un Dumnezeu de departe. Aceasta nu schimba cu nimic perfectiuna Fiintei Sale si dorinta arzatoare de A-mi face bine.
Pentru a patrunde in lumea mea, Dumnezeu trebuie sa Se supuna legilor timpului si spatiului. Orice legatura dintre lumea vazuta si nevazuta, dintre mine si Dumnezeu, are efecte asupra ambelor parti.
Raman in continua adorare indiferent de ceata din ochii mei, de circumstantele care indica haos la nivelul sufletului chinuit, de durerea ce persista peste fizicul meu, indiferent de cat de confortabil ma simt sau nu. Ma indrept tot mai mult spre o cunoastere mai indeaproape a Celui ce a inceput restaurarea mea.
O fiinta deprorabila, cu capul plecat, va lauda in veci de veci al ei Tata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu