o fata si Dumnezeu

Stiind ca orice as dorii sa cunosc, de orice lucru sau persoana as dorii sa ma apropii pentru a-l cunoaste, implica incertitudine, si fara dar si poate este nevoie de un act de credinta. Nu poate fi palpabil sau bazat pe o formula sigura de rezolvare a necunoscutei. Atunci cand ma avant in acea provocare de a cunoaste pe cineva trebuie sa ofer gratis incredere. Vorbesc de acea incredere primara pe care tot procesul cunoasterii se va cladi, increderea crescand, transformandu-se, manifestandu-se la nivele total diferite, asta deoarece cunosterea merge din bine in mai bine. Este nevoie de mine care cred ca prietena mea se numeste 'magnolie' si ca face parte din familia din care face parte, ca nu se foloseste de un nume fals, ca nu e vreo actrita sub acoperire sau ca traieste mai multe identitati in acelasi timp. Increderea mea este oferita benevol, de dragul cunoasterii ei mai aproape, mai adanc, mai autentic. Timpul este cel care a permis increderii initiale sa prinda radacini numite certitudini si fapte doveditoare. Totusi, procesul nu este incheiat iar eu voi innainta sprijinindu-ma pe credinta ca ceea ce vad si aud in legatura cu 'magnolia' mea este exact ceea ce este, nimic altceva. Da, incredere daruita si un act de credinta trait.

La fel stau lucrurile si in privinta raportarii mele la Dumnezeul de deasupra crestetului meu pe care am indraznit sa-L urmaresc si sa-L cunosc mai delicat, mai real, mai curat. Cred ca El este Singurul 'Eu sunt Cel ce Sunt', ca este Cel ce sta pe tron, ca este Fondatorul universului si Creatorul orcarei fapturi.

In drum, cautand indicii si traind viata rand pe rand, am descoperit mai mult din careacterul personal al lui Dumnezeu. Am inceput cu nimic, cu firava incredere cu un graunte de credinta valabila. Trecand si eu odata cu vremea, am ajuns la capitole intregi despre Fiinta Sa sfanta si perfecta, mereu in alerta pentru a-mi scapa sufletul de seceta. Acum vorbesc despre o relatie de prietenie, de o relatie in care Il respect si ma inchin cu evlavie, despre o poveste cu actori reali pe o scena ce descrie o generatie strigand dupa salvare.

Ma gandesc ca la o provocare atunci cand trebuie sa aleg acele ganduri care ma abat de la calea pe care merg ceilalti oameni. Ma preocupa sa raman conectata la cer si depinde de mine cum salvez situatiile. Iar atunci cand se frange din mine umanul, simt ingreunare fizica dar in adancul sufletului se simte greutatea vesnica de slava. Am o inima in mare parte asemenea Lui, pentru ca in lumina Fiintei Sale ma transforma, si inca nu este incheiat procesul.

In drumetia spre cunoasterea Dumnezeului necunoscut si nevazut, L-am putut percepe in conturul celor trei Persoane. Astfel, L-am cunoscut pe Dumnezeu Tatal ca fiind sfant, drept si vesnic vrednic de inchinarea mea. Mare guvernator, imbracat in slava cu brat atotputernic si farmec atotstiutor. M-am intalnit mai apoi si cu Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, in jurul varsetei cand adolescenta imi dadea tarcoale. Atunci a fost semnificativa pentru mine intelegerea ca El, Isus, este Rascumparatorul meu si am decis sa-L urmez pentru totdeauna, pana luna va inceta sa-si mai arate lumina si cerul se va face sul. Si apoi, asemenea unei nasteri din nou am devenit constienta de puterea Duhului Sfant, Dumnezeu care locuia in mine.

Se muta accentul din ce in ce mai mult pe Dumnezeul meu, ce din interior naste acceptare, conduce spre izvoare de prospetime si alinta chipul innorat prin picuri de dragoste. Ma desprinde de mine si ma contureaza in favoarea Sa, in ajutorul meu, de dragul amandurora.

Devine inevitabil de ignorat faptul ca o relatie cu Dumnezeu depinde de ceea ce vrea El sa aflam despre natura Sa. Totul se rezuma la trairea in prezenta Tatalui din ceruri care priveste cu mila pe pamant, undeva in inima mea de carne. Relatia mea cu Dumnezeu a inceput atunci cand El a decis sa stabileasca o legatura mai profunda cu mine. Atunci a inceput totul. Nu a decurs din mine intentia, dorinta, nici macar pe alocuri banale framantari cu privire la o cunoastere a Creatorului. Partea mea a fost vointa de a ma lasa surprinsa, condusa, curatata, iertata, iubita si mai presus de orice, cunoscuta pe deplin.

Nu ma lasa acum nici o particica din fiinta-mi, nici o celula macar, sa dau innapoi, sa ma intorc la nedumerita stare ce ma definea.