spiritul vietii

Poate nu este chiar atat de adevarat ceea ce se invata despre Dumnezeu si poate nu este atat de altruista perspectiva celor invatati, despre natura indepartata a lui Dumnezeu. Stau si ma intreb oare de ce exista aceasta parere deviata cum ca Dumnezeu te bate, te pedepseste. Daca calci stramb, daca nu vrei ca unei persoane sa-i surada binele sau daca ai apucat sa exprimi ipocrizie se aude: ' vezi, te-a batut Dumnezeu!' Se presupune ca Il cunosti indeaproape pe Acela despre care afirmi asemenea cuvinte, ba mai mult, se deduce o legatura profunda intre cel ce spune si Cel despre care se spune. Toate, din moment ce exista acea convingere asupra modului de a actiona a celui despre care afirmi, in situatii particulare, cum ar fi aceasta. Modul in care cineva actioneaza, vorbeste indeaproape despre fata caracterului sau. Acum, din nou, revin asupra nedumeririi mele. Chiar Il cunosc ei pe Dumnezeu? De ce Ii fac Acestuia o asemenea prezentare? De ce isi permit sa-L trateze atat de fals si redus pe Cel ce a creat suflarea? Nu e oare posibil pe mai departe sa sugrume orice abordare sau apropiere a multora de SINGURUL Dumnezeu? Eu zic: Ba da este. Este posibil. Nimeni nu doreste intimitate cu o intruchipare a duritatii, a pedepsei, a distantei sau a racelii. Am invatat, cu mai mult de un deceniu in urma, ca atunci cand nu cunosc, cand nu ma priveste o problema, cand nu sunt capabila sa abordez un domeniu anume de activitate, sa STAU IN BANCA MEA! Nu este necesara interventia mea in acele momente deoarece ar aduce o eroare asupra faptului in cauza sau asupra problemei care se dezbate la un moment dat. Asa se intampla si in ceea Cel priveste pe Dumnezeu. Daca nu ai nici o tangenta cu El, nu te baga. Nu se moare fara interventia parerii tale asupra Dumnezeului nemarginit. Nu ma gandesc sub nici o forma la descrierea Dumnezeului doar de la aceia care-L cunosc pe El, deoarece ma indoiesc ca mai exista cineva care sa fie foarte bine incredintat despre Persoana Sa. Dar atunci cand nu ai habar, prefer sa nu aud de la tine nimic cu privire la Cel ce conduce lumea. In special atunci cand esti incredibil de convins despre ceea ce afirmi, dovedindu-se in final doar afirmatii fara argument. Caci exista adevarul despre natura impecabila a Regelui, dar putini sunt aceia care cauta la primordiala, unica sursa. Stau si ma intreb: oare ce imagine globla exista despre Dumnezeu? Lumea noastra este lipsita de El datorita a ceea ce se intampla sub ochii nostrii? Da, ar concluziona ei. Dar eu ma exprim in alt fel, astfel: Chiar daca istoria universala este intr-un freamat apasat si se simte atata agitatie, chiar daca exista posibilitatea verdictului cum ca lumea este lipsita de Dumnezeu, sunt convinsa ca Dumnezeu tace si nu se manifesta, decat pentru putine clipe ( pe care foarte putini le pot remarca) de dragul sigurantei noastre si deoarece Lui Ii este draga libertatea noastra. O alta abordare a Dumnezeului se rasfrange in intrebari precum: 'Care este rolul lui Dumnezeu in situatiile dureroase si complicate?' sau 'De ce face Dumnezeu lucrurile pe care le face?'. Oamenii se raporteaza ca si cum Dumnezeu ar fi cel care permite toate accidentele, aliniind capacitatea suprema a lui Dumnezeu, cu cea omeneasca, uitand cu desavarsire ca Dumnezeu nu este definitia omului. Ma intreb si eu acum: 'Sa aranjeze oare Dumnezeu astfel de incidente ca sa testeze credinciosia sau loialitatea indiviziilor?' Dimpotriva, eu vad in toate aceste secvente de viata trista si indurerata, manifestarea spectaculoasa a libertatii umane, exercitate pe o planeta decazuta moral. Oricum moartea apare conform legilor naturii, dar am invatat ca Dumnezeu nu lasa ca ceva din creatia Sa sa moara fara El, fara ca Prezenta Sa sa fie mangaiere, puterea si sprijinul celui ce moare. Asa m-a calauzit in pricepere pe mine personal cu privire la cazurile grele ale vietii de lut. Subiectul se concentreaza pe Prezenta Sa, nu asupra Voii Sale. Isus a fost intristat de mult lucruri care se petrec in aceasta zona a pamantescului, dovedind astfel ca lui Dumnezeu Ii pasa mai mult decat credem sau gandim noi, net superior le regreta mai mult decat ne imaginam noi. Si uitam care este gara din care pornim, si in astfel de momente care ne demasca ca fiind slabi si muritori, Il atacam cu cuvinte aspre pe Acela care nu este ca noi: DUMNEZEU. Cum as putea sa ma ridic cu pretentii spre ceruri atunci cand realizez si inteleg ca Dumnezeu Si-a asumat un trup uman pentru a patrunde in lumea mea matreriala? El Si-a vandut reputatia si a pus in joc natura dumnezeiasca atunci cand a ales ca prin Duhul Sfant sa traiasca in trupuri otravite de pacat, in trupuri de oameni egoisti si condamnati la limitare. Aceasta ma face sa casc ochii mari si sa pricep cum ca sacrificiul suprem a fost realizat in desavarsire, iar invitatia spre recuperare pentru fiecare om este inca valabila. Jertfa lui Hristos de pe cruce inca striga la fiecare! Lasa-ma sa-ti spun ca ceea ce repeta Dumnezeu fara incetare creatiei Sale este: "Ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata ca sa traiesti!". Alegerile sunt cele ce definesc zorii fiecarei zi. Si exista viata fericita pe pamant, luminata, plina de insemnatate, este garantat. Eu sunt dovada faptului ca Dumnezeu a strabatut densitatea infinita a spatiului si a timpului pentru a ajunge la suflet, pentru a-l captiva, iar prin raspunsul curat cu care sufletul a consimtit sa devina partas cu Dumnezeu, intreaga dimensiune a existentei are cu totul alta insemnatate. Ma apropii de intelegerea cum ca semnele invizibilului se pot manifesta in lumea vizibila, prin infaptuirea practica a activitatiilor invaluite in dragoste. Bunatatea, pacea, blandetea, iubirea, smerenia si bucuria sa fie trasaturi ale caracterului vizibil, ca dovada a manifestarii Duhului Sfant, Puterea invizibila a Dumnezeului. Sa nu uit ca orice capacitatea a mea a fost primita in dar, sa nu trec cu vederea ca am fost cumparata cu sange pretios varsat la cruce, si sa nu ma las dusa de un val daunator de pareri false cu privire la Temelia vietii. Am cu ce sa incep orice dimineata, si orice seara ma gaseste cu reverenta in fata Celui ce face posibila calatoria in caruselul de acum, si de maine.