Doar ochii vorbesc, stiind ca inima asculta.
Uit ca m-a durut, si am sa iert asa cum stiu. Am de ales?
Freamatul se naste din uman, doar in vazduh poti intelege ceva.
Esti de negasit, esti de necuprins, doar vocea-ti mai vad uneori mangaindu-mi obrajii.
De aproape imi soptesti, ca poate undeva departe vom traii. Vreau sa cred. Ma trezesc din reverie si iti spun ca mi-a fost dor.
Ma privesti si zambetul tau imi tine cald.
Daca ma mai ti in brate, te rog nu fa zgomot, nu ma trezi, lasa-ma sa te simt, o vesnicie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu