obiectivul vietii

Sa ma imbogatesc fata de Dumnezeu. Ma face sa cred ca aceasta ar trebuii sa fie intentia suprema a fiecarui om. Bine, pana acum a mea, caci pe mine ma cunosc. Asa cum spunea Dave Toycen: 'Situatia ne-o facem din ceea ce putem obtine noi. Viata ne-o facem din ceea ce le dam altora.' Pentru ca a-ti dedica viata unor lucruri gresite iti va inabusi esenta pentru care cu adevarat merita sa traiesti. Oamenii sunt aceia care conteaza si in care, daca investesti dragoste , va cantarii o greutate vesnica de slava. Cand intr-un tarziu sufletul se va intoarce la Creatorul sau, nu iti mai ramane decat sa privesti in urma amortit. Intrebarile sunt inutile, raspunsurile nu isi mai au rostul, interventia e zadarnica, ameliorarea starii de fapt e doar un ideal, pentru ca diagnosticul va fi permanent!

Si lucrurile pe care le-ai pregatit, ale cui vor fi? Cumva a aceluia care va veni dupa tine?

Dimensiunile bogatiei imi par extraordinar de importante. De aceea scriu...

Gandesc ca este imposibil sa ma cred stapana pe suflarea mea si totusi sa traiesc o vesnicie! Daca viata ar fi ca o tabla de joc ( scrabble, de exemplu), nu voi trata jocul considerandu-ma Stapana Tablei de Joc, deoarece stiu ca la un moment dat, toate piesele vor merge inapoi in cutie. Jocul se va termina, indiferent de punctaj, de clasament, de situatia care a provocat incheierea acestuia. Nu imi voi petrece viata jucandu-ma de-a Stapanul Tablei de Joc. Cine joaca asa, joaca un joc pentru creduli, aceia care agonisesc puncte crezand ca jocul nu va avea sfarsit.

Si totusi, chiar daca nu am cum sa castig, ma pot imbogatii fata de Dumnezeu. Viata mea- cu ajutorul Tatalui meu din cer, Stapanului Universului, Creatorul "jocului"- va fi o sursa de voiosie si permanenta incantare pentru Regele meu.

Incep a ma imbogati fata de Dumnezeu prin faptul ca Ii daruiesc ceea ce El doreste mai mult de la mine. Si ceea ce vrea este inima mea. Eu, in intregime, cu tot ceea ce pot gazdui in suflet si ce este zugravit in afara. Imi dau inima Lui. Sa ma imbogatesc fata de Dumnezeu inseamna sa creasca in mine un suflet care se ingrasa de frumusete pe zi ce trece. Sa ma imbogatesc fata de Dumnezeu inseamna sa vad in oameni chipul Sau, sa nu-i tratez ca pe intelecte, stiluri vestimentare, ca pe temperamente ci, sa privesc la ei ca la suflete. Sa ma imbogatesc fata de Dumnezeu inseamna sa dau din bucuria mea primului om cu care ma intalnesc, sa impart gratuit pliante cu zambetul meu, sa am bunavointa in priviri. A ma imbogati fata de Dumnezeu inseamna sa pot folosi lucrurile efemere ca un fundamnet pentru cele vesnice, nepieritoare. Sa ma imbogatesc fata de Dumnezeu inseamna sa ma bucur de oamenii din jur si sa-i iubesc. Sa ma imbogatesc fata de Dumnezeu se incheie prin a savura fiecare moment oferit in dar de sus, din Ceruri.

Impart lucrurile in : cele care se intorc in cutie, si cele care sunt vesnice. Acum imi ramane sa traiesc. Stiu ca lucrurile din vaita mea( noastra ) sunt trecatoare insa dragostea nu va pieri niciodata. Ceea ce fac din dragoste pentru Dumnezeu, acea va ramane. Voi putea duce cu mine dragostea, nimic mai mult. Obiectivul este stabilit, vointa maxima, calatoria continua, jocul inca il joc. Il joc cu bucurie!