
Acum, despre natura lor se stie prea putin, si totusi se pare ca suficient de mult pentru a-i cataloga, descrie, intitula si marginaliza ca fiind nevrednici sa stea langa animalutele de companie. Ei bine, mi-a venit mie sa scriu despre partea lor adorabila. Ei, porcusrii pot fi de mai multe feluri: mai mici, mai mari, mai grasi, mai lunguieti, unii mai porci decat altii. Ei sunt rozali, combinatie de alb cu negru, policolorati, iar roz, pentru ca evident asa si-au facut cunoscuta natia pe intreg mapamondul. Ei au doua urechiuse, copitutze, codita carliont. Ei sunt aceia care te intampina dupa o zi de lucru tare veseli si gata sa se cuibareasca in bratele-ti obosite. Ei sunt aceia care nu sunt niciodata gata sa te judece, ei sunt aceia care cu boticul lor isi arata aprecierea si cu privirea iti pecetluiesc vesnic loialitatea. Inca ceva, ei sunt aceia care pot fi facuti cadou.
Nu amintesc nici in ruptul capului de faptul ca vine craciunul, de mancare, de adevaratele delicatese culinare. Pur si simplu refuz.
Vreau sa stiti ca ei pot fi iubiti, ei pot aduce culoare, dar asta doar atunci cand toate preconceptiile si barierele din gandire sunt inlaturate, pentru a permite cu adevarat unei inimi sa vada frumusetea de animalut gata sa-ti fie camarad pe veci.
In amintirea lui Patrutz am scris, frumos camarad de viata, ales cu putin timp in urma de catre gasca de prieteni a lui Cata, pentru el, evident. Patrutz = cadou = minunatie = roz perfect = prieten animalut. Vedeti, se poate!
Traiasca porcusorii, dragii de ei, si fie ca cei a caror privire se lumineaza de veselie atunci cand acestia le apar in cale sa creasca precum floarea soarelui pe campuri!
Patrutz, esti tare frumusel!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu