Ma gandeam ce ar insemna ca maine sa fie ultima mea zi in care as putea privi norii, ultima in care as putea simti adierea vantului pe umeri, ultima in care as simti caldura si fiori, ultima in care as putea plange, zambi, ultima.
As da orice sa imi stiu prietenii constienti de faptul ca inima mea bate pentru ei, as da orice ca familia sa nu simta durere dupa despartire, as da orice ca sa pot arata cat de mult pretuiesc gandul la cei dragi si as darui din mine in ultima mea zi pentru a-mi sti prietenii mantuiti, asteptandu-i in vesnicie.
Vreau sa am un aport in aceasta lume, as vrea sa ma apropi de ei, oamenii, si sa aduc speranta. Vreau sa fiu cineva care a dat totul din al sau tot pentru a aduce caldura si culoare atunci cand este nevoie. Atunci cand cerul plange, as vrea sa pot oferi adapost pentru cei a caror adapost lipseste.
Vreau sa mai am sansa sa celebrez apusul de soare roscat, vreau sa celebrez prezenta celor dragi, vreau sa ador gesturile daruite de oameni mie, ca daruri rupte din rai, vreau sa celebrez bunatatea din Dumnezeu turnata in inima mea si darul subtil, sfant si important numit viata!
Si da, nu vreau sa traiesc ieftin, doar pentru a-mi linisti constiinta ca fac anumite lucruri, ci vreau sa traiesc din plin pentru ceea ce am fost menita sa exist in aceasta dimensiune de realitate. Nimeni nu va sti cand pentru mine se va sfarsi, dar masura regretelor va fi una cat de mica, la fel ca si cea a trairii in zadar.
Am primit de la Dumnezeu o zi care are exact aceiasi durata ca ziua precedenta si cea care o va urma, am primit o zi care are aceiasi durata ca a fiecarui om, iar in ea este suficient timp pentru a face ceea ce Dumnezeu vrea ca eu sa fac.
" Pionii si regii deoportiva au exact acelasi numar de secunde in fiecare zi. "
John Ortberg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu