scrum

...depinde de tine Bianca sa ti un om langa tine.

...si atunci cand omul nu vrea sa fie cu mine? langa mine? atunci ce? trebuie sa ma lupt sa-l castig? In ciuda vointei sale? Ma indoiesc. Ma opresc si ma gandesc.

Marturisesc fara regret ce contine inima mea. Nu ma fastacesc. Nu dau inapoi chiar daca ma sperie necunoscutul. Ce primesc? Asta...

...Bianca, tie ti-e frica sa iubesti, tu poate nici nu stii ce inseamna sa iubesti pe cineva.

Randul meu. Tac.

Cine stie ce ascunde inima mea? Eu stiu ceea ce am, ce sunt, care imi sunt limitele, ce pot, cat curaj port cu mine, eu sunt cea care stie daca e puternica sau nu. Si cand vine vorba sa ma justific, sa ma explic in fata lui, nu o fac. La ce bun, cand el oricum stie deja ceea ce stie despre mine, si aceasta ii este suficient. Eu nu ma scuz si nu ma justific. Detest oamenii care se scuza,care incearca sa multumeasca prin explicatii oamenii care le stau in fata. Pur si simplu o fac!

Sa lupt sa te tin aproape zici? si ce sa tin aproape?... o idee despre tine? o iluzie a unei zile cand s-ar putea sa ma descoperi ca fiind buna pentru tine? CE sa tin aproape? Pe cineva care nici macar nu stie ce simte pentru mine, decat ca nu ii sunt indiferenta si caruia ii place sufletul meu? Pe cineva care este indragostit de mintea mea si totusi altceva i-ar face inima sa tresalte?

Eu asta sunt. Nu am puterea si nici vointa sa ma modific dupa un tipar de revista. Si sex apeal si suflet mare si gandire care te atrage.

Lucrurile nu sunt niciodata ceea ce par a fi. Ele sunt ceea ce sunt. Prin urmare, eu nu spun ca tu ai zi ceea ce eu am dedus. Nici nu acuz, nici nu pretind, nici nu impun. Doar afirm ceea ce inima nu mai putea purta.

:(