Poate te intrebi ce este gresit in a face din echilibru un scop. Problema nu este ca acest tel ar fi prea greu de realizat, ci ca acesta este mult prea superficial. Echilibrul nu este cea mai importanta paradigma pentru o viata ideala.
Centrul de interes va deveni in timp, daca urmaresti acest tel dedicat echilibrului, nimic mai mult sau mai putin decat ego-ul personal. Undeva se mai naste o problemea in ceea ce priveste acest tel de a-mi construii o viata echilibrata. Acesta nu imi prea lasa loc pentru oamenii aflati in situatii disperate. Cum ar fi sa-i spun unui bolnav in faza terminala, unui copil al strazii sau unei mame singure cu un copli cu handicap ca am nevoie de mai mult echilibru in viata?
Notiunea de 'echilibru' pare sa exprime ideea ca incercam sa ne facem viata mai convenabila, mai placuta, mai comfortabila.
La urma urmei, noi decidem ce inseamna echilibrul. Nu mediul in care crestem, mediatizarea sau curentul lumii de succes si incununare a idealului.
La un nivel mai profund, paradigma echilibrului nu reuseste sa prinda intelegerea unei existente superioare si a unei vieti devotate unei singure cauze. O viata echilibrata pierde din vedere ideea ca viata mea trebuie dedicata unui scop mai inalt decat eu insumi.
Dupa cum spunea George Bernard Shaw:
Aceasta este adevarata bucurie in viata: sa fii un om care se dedica unui scop pe care il recunoaste ca fiind mai inalt decat sine insusi; o fiinta care da tot ce este mai bun in ea inainte de a fi lepadata; omul- o forta a naturii, in loc de un bot egoist si framantat de nemultumire si suferinta, care se plange mereu ca lumea nu se zbate din rasputeri sa-l faca fericit.
Urmarirea echilibrului pierde din vedere faptul ca viata noastra trebuie dedicata unui scop mai mare decat noi insine. Unei vieti 'echilibrate' ii lipseste chemarea la sacrificiu, la abnegatie, la acel abandon riscant si costisitor de a urma singurul scop care te insufleteste.
Intreaba-i pe copiii infometati din Somalia daca vor sa te ajute sa-ti obtii echilibrul si vei descoperi ca ei se asteapta la mai mult din partea ta. Si cred ca daca ai privi in interiorul tau, ai descoperi ca si tu ai asteptari mai mari de la tine.
Nu ma exprim in acest mod lasand loc interpretarii care ar prezenta alternativa ca fiind o viata dezechilibrata. Nicidecum!
Este insa o cursa care merita tot devotamentul nostru. Exista un tel care poate fi atins chiar si in cele mai disperate situatii. Acesta va da nastere unui bine care transcende mica noastra sfera de influenta. Este ceva dupa care tranjeste sufletul nostru: viata pe care ne-am dorit-o dintotdeauna.
Este cautarea dupa ceea ce am putea numi o inima ordonata. Paradigma 'echilibrului' presupune ca problema se afla in exterior- un punct neprevazut pe agenda de zi, slujba sau varsta noastra. Dar dezordinea cu adevarat importanta este de ordin interior.
Ce inseamna sa ai o inima ordonata?
Augustin sugerea ca pentru a avea o inima ordonata trebuie sa iubim: lucrul potrivit, in masura potrivita, in modul potrivit, cu o dragoste potrivita.
Rezultatul caderii in pacat consta in faptul ca nutrim afectiuni denaturate. De exemplu, frumusetea este lucrarea lui Dumnezeu si, prin urmare, este buna, insa cand o iubim atat de mult, incat veneram supermodelele si ignoram ceea ce nu straluceste suficient de mult, noi nu ne raportam in mod corect la frumusete.
Cineva spunea: " Cand avarul prefera aur, in loc de dreptate, aurul nu are nici o vina. Pentru ca, desi este bun, poate fi iubit cu o dragoste buna sau cu o dragoste rea. Banii in sine sunt un lucru bun, insa aceasta nu-i absolva de vina pe cei care ii iubesc atat de mult, incat ar oprima sau ar insela pentru a-i obtine.
Cand inima este ordonata, nu doar ca suntem eliberati pe deplin de pacat, dar suntem eliberati si de dorinta de a pacatui. Daca inima ar fi cu adevarat in ordine, i-am iubi pe ceilalti atat de mult incat nu am dori sa-i inselam, sa-i manipulam sau sa-i invidiem. Am fi transformati din interior spre exterior.
Am dormi noaptea somnul linistit al inocentei, fara a privi la tavan la ora 2 dimineata, macinati de regrete. Nu am avea nevoie sa reparam ceva sau sa cerem dreptul de a mai incerca o data.
Pentru o transformare a inimilor noastre obisnuite si cazute, in inimi gata sa iubeasca lucrul potrivit, in masura potrivita, in modul potrivit, cu o dragoste potrivita vom avea nevoie de sprijin asemenea unei vite de vie tinere care are nevoie de butuci pentru sustinere.
Nu putem traii la intamplare cu eforturi ocazionale de a ne imbunatati conditia. Trebuie sa fie ceva mai mare decat noi insine. Trebuie sa fie 'acel ceva' care reprezinta centrul motivatiilor noastre, Cel caruia ii daruim scopul unic al vietii noastre. Si doar in Acela vom gasi eliberarea si directia datatoare de semnificatie.
Deja ma gandesc cum mi-as organiza ziua astfel incat sa fiu mereu in cautarea unei inimi ordonate...
imi doresc si eu o inima ordonata. o inima care sa poata dormi ca un prunc, o inima care sa se poata bucura inocenta de binele intamplat celorlalti, o inima gata de sacrificiu, care sa nu mai cunoasca cuvantul "eu". imi doresc si eu o inima ordonata , aliniata inimii Lui.
RăspundețiȘtergereoare cat de ordonata este inima mea?