neputinta invatata - john ortberg

Unul dintre cele mai influente experimente psihologice ale secolului douazeci are de a face cu neputinta invatata. Martin Seligman isi facea studiile post-universitare la Universitatea Statului Pennsylvania prin anii 1960, cand a dat peste un fenomen numit 'neputinta invatata'. L-a observat cand unor caini li se aplicau socuri electrice slabe asupra carora nu aveau nici un control- indiferent ce faceau cainii, nu puteau opri socurile. Acestea se opreau pur si simplu la intamplare.

Mai tarziu, aceiasi caini au fost pusi intr-o situatie in care puteau foarte usor sa opreasca socurile. Au fost pusi intr-o camera care avea un prag in mijloc, tot ce trebuiau sa face era sa treaca pragul de partea cealalta si socurile se opreau. In mod obisnuit, cainii invata acest lucru foarte repede. Cand li se aplica socuri, incep sa sara si pana la urma descopera ca daca trec dincolo de prag socurile se opresc. Cu toate acestea, cainii acestia au invatat ceva diferit- au "invatat" ca nu aveau puterea sa opreasca socurile. Au ajuns sa creada ca oricat de mult ar incerca, nimic din ceea ce fac nu ar putea schimba situatia. Asa ca au incetat sa mai incerce. Stateau culcati si refuzau sa se miste, chiar daca doar cativa pasi erau necesari pentru a schimba starea.

Seligman descrie fenomenul astfel: " Neputinta invatata este reactia de a te da batut, raspunsul de tip abandon, care vine din convingerea ca orice ai face , nu conteaza."

Speranta conteaza extraordinar de mult. Daniel Goleman scrie: " Din perspectiva inteligentei emotionale, sa ai speranta inseamna ca nu te vei lasa prada anxietatii sau unei atitudini defetiste sau depresiei, in fata unor provocari dificile sau a unor nereusite. Persoanele pline de speranta dau dovada pe drumul vietii de mult mai putina depresie decat ceilalti, sunt mai putin ingrijorati in general si au mai putine suferinte emotionale." Convingerea ca efortul nostru conteaza si ca nu suntem victimele circumstantelor este ceea ce ne ajuta sa persistam in fata nereusitelor. Ne scapa de apatie si disperare. Speranta nu doar motiveaza actiunile pozitive. Speranta are si puterea de a vindeca.

Intr-un studiu, 122 de barbati care suferisera primul infarct au fost evaluati pe baza gradului de speranta sau pesimism. Dintre cei mai pesimisti 25 de barbati, 21 au murit in urmatorii opt ani. Dintre cei mai optimisti 25 de barbati, doar 6 au murit! Pierderea sperantei a marit riscul de deces cu 300%; lipsa sperantei a prezis decesul cu mai mare acuratete decat orice factor de risc mondial, inclusiv hipertensiunea arteriala sau nivelul colesterolului. Mai bine mananci dulciuri plin de speranta decat sa mananci doar salata si sa fii disperat.

Gordon MacDonald il citeaza pe istoricul John Keegan, spunand ca bataliile de la Somme si Ypres din primul razboi mondial- bataliile in care 240.000 soldati britanici au fost ucisi sau raniti- au marcat sfarsitul unei ere de "optimism vital", din care Marea Britanie nu si-a revenit niciodata. Optimismul vital, spune MacDonald, este " o calitate a spiritului unei persoane sau a unei comunitati care aduce convingerea ca cele mai bune lucruri urmeaza sa vina." Adjectivul este foarte important aici, din pricina celor doua modalitati in care folosim cuvantul vital : este urgent deoarece am pierdut ceva de mare importanta, dar este legat si de vitalitatea noastra. Daca ne lipseste optimismul vital, nu suntem pe deplin in viata.

to be continued...